Chestii personale · Studenție & Carieră

Cum am ajuns să lucrez în PR

cum-am-ajuns-sa-lucrez-in-pr-vizual

Încă de prin liceu mi s-a fixat în cap ideea că facultatea cea mai potrivită pentru mine era cea de Jurnalism. Idee venită de la profesoara de română de pe atunci și câteva cunoștințe de familie pe care le întrebaserăm ce aș putea să fac în viitor. Am scris, o vreme, în revista școlii. Nu reportaje sau interviuri, ci poezii și proze scurte. Dragostea mea adevărată era literatura, nu jurnalismul.

Prin clasa a unsprezecea am început să mă interesez serios de alternative de studii. Tot pe atunci am aflat care era programa de la Facultatea de Litere și mi-am spus că, așa leneșă cum mă știu, restanțele vor fi mai multe decât notele peste 5. Jurnalismul rămânea, așadar, singura varianta acceptabilă pentru o formare universitară.

Zis și făcut. Mi-am luat diploma de bac și am venit în București să mă înscriu la FJSC (pentru necunoscători: Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării). Am dat două examene: unul pentru Specializarea Jurnalism și altul pentru Comunicare și relații publice. În paralel, mi-am depus dosarul și la Română-Engleză, la Litere.

Rezultatele: admis la buget la Comunicare și relații publice și la Litere. Intrasem și la Jurnalism, doar că la taxă. Am ales Jurnalismul. Pentru că mi se părea că mi se potrivește, pentru că habar n-aveam ce se studiază la Comunicare și pentru că eram prea leneșă să-mi asum un orar foarte încărcat și multe teme.

Când mi-am dat seama că nu mi se potrivește? Asta nu mai știu bine, însă ce mi-a rămas întipărit în minte este că am fost dezamăgită destul de tare. După primul an am vrut să mă transfer la Litere. Apoi am vrut să renunț de tot la facultate.

Nu-mi găseam locul la Jurnalism și nu mă vedeam lucrând în presă. Nu-mi plăcea să scriu știri și nici măcar reportaje. Eu voiam să creez fapte și personaje, nu să relatez. Și, desigur, alternativa de a trăi din scris nu mi se părea prea ofertantă…

Anul trecut am început să merg pe la diferite conferințe de dezvoltare profesională, doar doar voi găsi un traseu de urmat care să-mi ceară creativitate, nu obiectivitate. Nu pot spune că am avut o revelație în acest sens, însă…

În primăvară am participat la Business Girls la WeLoveDigital Unirii și m-am gândit, pentru prima dată, nu la oamenii care au vorbit în fața participanților, ci la cei din spatele scenei. M-am gândit cât de frumos poate fi să gândești un concept de eveniment, să cauți oamenii potriviți cu tema aleasă, să te gândești la toate acele detalii.

Pentru că voiam să rămân în București pe perioada verii și pentru că aveam nevoie de o ocupație reală, diferită de citit (mai mult pentru că îmi cereau părinții mei, nu pentru că am crezut vreo secundă că n-aș putea citi 24/7), am început să caut diferite internship-uri. De menționat că niciodată până atunci n-am fost deloc atrasă de idee. Mi s-a părut de prisos să merg zi de zi la birou și să nu fiu plătită pentru asta. Însă abia la începutul verii mi-am dat seama de importanța unui internship.

Am aplicat pentru un internship în PR la Inspire Group. Și mi-am dat seama, zi de zi, cât de mult mi se potrivește acest post și cât de tare mi-aș fi dorit să fi știut asta în clasa a douăsprezecea. Despre ce am făcut în cadrul internship-ului promit să vă povestesc în alt articol.

La sfârșitul lunii august am fost contactată de echipa Bookletta pentru un interviu. Aplicasem în urmă cu ceva timp, însă, dădusem uitării faptul că nu mai fusesem sunată. Atunci a fost o surpriză, astăzi a devenit unul dintre motivele mele de mândrie: reprezint Bookletta în calitate de PR Assistant, este primul meu job serios și nu ies nicăieri din casă fără geanta mea Bookletta.

Atât în cadrul internship-ului, cât și din momentul în care am început să lucrez pentru Bookletta, am înțeles că, ceea ce ne lipsește nouă, tinerilor, este o îndrumare serioasă în alegerea unei viitoare profesii. Ni se spun prea puține lucruri despre numărul mare de profesii pe care le putem urma și care ni se potrivesc cu adevărat, ne pregătim la materii inutile tot timpul liceului și ajungem la facultate dezorientați și dezamăgiți de o programă din care ne atrag cu adevărat doar câteva materii.

Mi-au trebuit doi ani de Jurnalism ca să înțeleg că nu în PResă voiam eu să lucrez ci în PR. Am fost, pe rând, dezamăgită, descumpănită și dezorientată. Astăzi sunt bine și am pornit pe drumul pe care trebuia să o apuc încă de la sfârșit de liceu.

Advertisements

4 thoughts on “Cum am ajuns să lucrez în PR

  1. Și eu voiam s[ dau Licența în Relații Publice, dar nu s-a putut (și nu din vina mea), dar am visat mereu să lucrez în promovare. Simt asta cu tot sufletul! Eu nu am avut noroc – promovez doar cărți – cu drag și pasiune, dar din asta nu ies bani, din păcate.

    Mă bucur enorm pentru tine, pentru că-ți urmezi pasiunea, că ești fericită muncind și că nu simți jobul ca pe o corvoadă. Ești minunată!

    Like

  2. Felicitari pentru ambitie si pentru curajul de a nu te lasa batuta!!
    Eu sunt la sfarsit de drum ca eleva si de mica visez sa organizez evenimente, dar in acelasi timp imi doresc afacerea mea, acum incerc sa vad spre ce inclina balanta, ce facultate voi alege.. de aceea sunt curioasa daca ai scris articolul despre intership-ul la Inspire Group ?
    Mult succes pe viitor si in realizarea ta profesionala si sufleteasca 🙂

    Like

Spune-ți părerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s