Chestii personale · Studenție & Carieră

Sunt Andreea și nu vreau să fac presă

 nu vreau să fac presă
”Numele meu este Andreea, am făcut practică la un ziar local și nu mi-a plăcut.”
(
Cam așa încep prezentările mele atunci când mă izbesc de plictisitoarea întrebare pe care o tot aud din anul I încoace: ”Unde ai făcut practică în timpul facultății?”
(
De fapt, eu sunt Andreea și nu vreau să fac presă. Și nici nu citesc știri. Nu pentru că sunt vreo ignorantă, ci pentru că nu mă interesează prea tare nici politicul, nici economicul, nici ce cred profii mei că ar mai trebui să mă intereseze. E rău, ar zice ei. La fel cum și eu zic că e rău să spui că cititul e plictisitor sau că nu ai timp pentru asta.
(
Sunt Andreea și nu, nu am nimerit la Jurnalism. Mi-am dorit să vin aici. Am spus mereu că ăsta a fost visul meu: să fac presă. De fapt, eu voiam să scriu. Despre mine, ce simt eu, ce cred eu. Voiam să cunosc oameni cu aceleași pasiuni și să mă înconjor de ei.
(
Nu știu când mi-am dat seama că nu-mi place la FJSC. De fapt, nu cred că a fost un moment unic, ci o serie de întâmplări. Mi-am dat seama că nu mă pot acomoda, că nu-mi place să pun întrebări, că mă interesează poveștile, nu textele care tind spre obiectivitate.
(
Sunt introvertită. Îmi place de mine de o sută de ori mai mult când scriu decât atunci când vorbesc. Vreau să mă gândesc înainte să spun ceva. N-aș invada nici obligată intimitatea unei persoane.
(
Nu vreau să fac presă pentru că nu mi se potrivește, însă n-am mereu răbdarea să o explic tuturor. Aș vrea, totuși, ca oamenii să înțeleagă că, la fel cum presa e plină de oameni pricepuți care n-au terminat jurnalismul și asta nu e ciudat deloc, la fel și oamenii care au crezut că vor să facă presă au renunțat la asta. Că faptul că sunt într-o sală de curs a Facultății de Jurnalism nu mă obligă să-mi doresc să profesez.
(
Aș vrea să nu fiu obligată să asist la cursuri care nu-mi folosesc. Să se renunțe la prezența asta obligatorie. Să vin pentru că îmi place omul și ce are de spus, nu pentru că mă tem că n-o să obțin licența astfel. Să scăpăm de mentalitatea asta în care profesorul e mai presus decât studentul. Eu cred că și profesorii mei au de învățat de la mine și de la colegii mei.
(
Aș vrea să fim ascultați cu adevărat mai des. Să nu ni se mai impună ce să facem cu viața noastră. Să nu fim priviți ca niște ciudați pentru că vrem să facem presă muzicală sau sportivă sau să lucrăm în pr. Să înțeleagă și profesorii noștri că, dacă pe ei îi interesează politica, noi nu suntem proști pentru că nu vrem să fim redactori politici. Că nu e lipsă de respect să citești câteva pagini din cartea pe care o ai cu tine la un curs care nu te interesează. Că ei, profesorii cu ale lor prezențe obligatorii nu fac decât să umple o sală cu oameni pe care nu-i interesează. Că noi, studenți, nu vrem să stăm în fața lor, profesori, ca niște copii de grădiniță în fața unor educatori. Că e de preferat o sală cu zece oameni interesați decât una cu o sută care-și verifică telefonul la fiecare două minute. Calitate, nu cantitate!
(
 
Sunt Andreea și nu vreau să fac presă, iar textul ăsta nu este despre mine, ci despre toți cei cărora entuziasmul de a veni la o facultate le-a fost știrbit de mentalitatea unor profesori care n-au știut să-i încurajeze.
(
(
(
Advertisements

16 thoughts on “Sunt Andreea și nu vreau să fac presă

  1. ca profesorii sunt cum sunt, da, e o problema. doar ca tu ai un unghi de abordare complet gresit. din moment ce ti-ai dat seama ca nu vrei sa faci presa, renunta la facultate. fa ce-ti place, nu te plange. e chiar o prostie sa faci o facultate care nu+ti place si sa te vaiti aiurea. daca nu vrei presa, oricum nu ti-ar placea, chiar de-ai studia la Columbia University. altfel, nicio facultate nu te va invata sa scrii, iar tu nu excelezi la acest capitol.

    Liked by 1 person

  2. Off…ma bucur ca nu sunt singura care trece prin chestia asta (oricat de egoist ar suna), dar imi pare tare rau ca suntem amagiti, sau ca nu suntem indrumati catre un drum care ne apartine ( cazul meu). Eu una am facut o alegere “la nimereala”, si asta ma costa 4 ani din viata. 4 ani in care as fi putut face altceva. Merg si pe principiu “toate se intampla cu un scop”, poate pt a ma ascunde de faptul ca nu am stiut si nu stiu ce e de capul meu in privinta studiului, ori pt ca exista ceva bun acolo in viitor care ma va ajuta.

    Liked by 1 person

  3. Si eu vreau sa urmez jurnalismul si mi-e din ce in ce mai teama ca o sa ajung acolo si o sa fiu obligata sa scriu despre accidentele din trafic, despre politica sau despre ce se intampla in alte tari. Vreau sa urmez jurnalismul pentru ca imi place sa scriu. Despre mine sau despre oameni, dar mi-e teama ca voi ajunge vreun scriitor de care oamenii se feresc ca sa nu le ruinez viata cu doua, trei cuvinte. Vreau sa urmez jurnalismul ca sa formez oamenilor o noua perspectiva, sa le indrept atentia asupra altor lucruri inafara de datorii, crize, crime, drame si asa mai departe. Te astept pe blogul meu peste ceva timp pentru a afla gandurile mele asupra acestei teme: jurnalismul.

    Liked by 1 person

    1. Si inca ceva, tot ce ai spus acolo este total pertinent, iar gandirea de prezenta obligatorie si atentia fortata mi se pare mult prea chinuitoare atat pentru noi cat si pentru profesorul respectiv, pentru ca el sta o ora vorbind de unul singur, iar noi o pierdem uitandu-ne la ceas. Nu se intampla nimic productiv. Te apreciez!

      Like

      1. Îți mulțumesc frumos și mă bucur! De-a lungul timpului petrecut în facultate am aflat două lucruri: poți învăța mai multe practicând direct și poți, la fel de bine, să citești acasă despre un subiect care te interesează. Mare parte din cursurile pe care le faci la FJSC nu mi s-au părut lucruri imposibil de realizat acasă, alături de cărțile potrivite sau puse direct în practică, într-un internship.

        Liked by 1 person

    2. Hmm.. Chiar vorbeam cu cineva zilele trecute despre chestia asta: Jurnalismul nu-i neapărat o facultate pentru oamenii cărora le place să scrie. Dacă asta e singura motivație, e insuficientă și probabil că vei fi dezamăgită. Din comentariul tău eu asta înțeleg. Și, ca un sfat nesolicitat, ți-aș spune că ai două opțiuni: ori să iei în serios jurnalismul narativ (am scris un articol despre asta), ori să îți îndrepți atenția spre alte job-uri care implică scrisul (copywriter, pr etc.). Sper totuși să ne auzim cu bine peste ceva timp și să-mi spui că ție îți place alegerea pe care ai făcut-o. Te invit cu drag să citești și articolul despre jurnalism narativ.

      Liked by 2 people

  4. Primul meu an de facultate a început bine, a continuat prost și s-a încheiat dezamăgitor. De ceilalți doi nu discut, încă mai aveam speranță că lucrurile vor decurge ceva mai bine. M-am regăsit și aici, exact cum mă așteptam. Mi-am verificat des telefonul, oftam la câteva secunde și eram extrem de ușurată când se termina un curs pe care nu-l consideram necesar pentru profesia de ziarist. Am „nimerit” la Jurnalism din același motiv: mi-am dorit să scriu. Să scriu și atât. Dar profesorii mei aveau alte planuri pentru mine, așa că a trebuit să jonglez și cu politica și cu economia, două dintre lucrurile de care fugeam cel mai mult. Ce-i drept, n-am prea știut cu ce se mănâncă jurnalismul. M-am dus din plăcerea de a scrie și ușor, ușor entuziasmul s-a evaporat.

    Liked by 1 person

    1. Nu știu dacă e egoist să spun că mă bucur că mai e cineva în situația mea. Spre deosebire de unii colegi care au venit la facultate pentru că părea simplu sau pentru că n-avuseseră o idee mai bună, eu m-am gândit doi ani la admitere și am așteptat cu tot entuziasmul din lume anii de facultate. N-a fost să fie. Mi-am dat seama ulterior că mie mi se potrivesc joburi de creare de conținut pentru branduri, nu de informații pentru cititori. Tot răul spre bine, totuși. Sper că ți-ai găsit și tu calea! 🙂

      Like

Spune-ți părerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s