#recomandaredecarte · Chestii livrești

#recomandaredecarte: Valetul de pică de Joyce Carol Oates

unblogdeidei

Nu știu cât timp a trecut de când nu am mai citit o carte într-o singură noapte. De altfel, în ultima vreme (și când spun ultima vreme mă refer lejer la o perioadă de luni bune – sau ani?) nu prea am mai reușit să citesc până târziu în noapte, așa cum obișnuiam în timpul liceului sau în primul an de facultate. 

Valetul de pică de Joyce Carol Oates a reușit să mă facă să nu o las din mână. Am citit mare parte din roman (adică de la pagina 20 încolo) în câteva ore, prelungindu-mi lectura până în jurul orei două.

Cartea are 200 de pagini, însă eu am resimțit-o ca fiind mult mai scurt, deoarece se citește extrem de ușor și e foarte antrenantă

Am început lectura cu mari așteptări, deoarece citisem un articol în care Laura o asemăna cu ,,Adevărul despre cazul Harry Quebert”, cea mai bună carte pe care am citit-o în 2015.

Entuziasmul mi-a fost rapid diminuat când am citit primele pagini. Andrew J Rush este un scriitor de succes de romane polițiste de duzină, cu mare succes la publicul larg. Dincolo de asta, Andrew este un om cu o viață banală, iar vocea lui narativă m-a enervat teribil încă din primele pagini ale cărții. 

Mi s-a părut, de asemenea, că cititorul este băgat prea brusc în poveste. Încă din primele pagini afli că Jack of Spades este alter-ego-ul noir al scriitorului de succes. Urmează o paralelă între Andrew J. Rush – tipul bun și Jack of Spades – tipul rău. De altfel, dacă ați citit deja Straniul caz al doctorului Jeykill și al domnului Hyde, primele pagini vă vor părea, cel mai probabil, o slabă interpretare a nuvelei clasice.

În timp ce Andrew J. Rush scrie ,,romane cu suspans, mister și un dram de macabru deloc excesiv, imoral sau deranjant, niciodată obscen și nici măcar sexist” în care „binele învinge întotdeauna răul”, Jack of Spades scrie cărți macabre, șocante, depravate (deși din exemplele date de narator aș zice, aș zice că sunt mai degrabă doar niște thrillere psihologice bine scrise).

Așa se face că am citit aproape 20 de pagini și am „uitat” intenționat cartea în geantă. Asta până joi seară când aveam poftă să citesc ceva. Mi-am zis să-i mai dau o șansă, puțin neconvinsă că o voi termina până la urmă. Și aici s-a întâmplat surpriza.

Cartea m-a prins în intriga inteligent țesută și am citit-o aproape pe nerăsuflate. În momentul în care Andrew J. Rush este convocat de o necunoscută într-un proces pentru furt și plagiere, cititorul începe să-și pună întrebări. 

Intriga se domolește spre finalul cărții, acțiunea devenind, în cele din urmă, destul de previzibilă. Ce m-a enervat foarte tare este că, la un moment dat, se deschide o nouă intrigă care este pur și simplu abandonată. 

Ce mi-a plăcut:

  • acțiunea este foarte antrenantă 
  • cartea se citește ușor și reușește să te țină în priză pe tot parcursul lecturii

 

Ce nu mi-a plăcut:

  • felul în care este spusă povestea, de fapt, vocea narativă a lui Andrew J. Rush
  • faptul că la finalul lecturii câteva dintre pistele pe care este construită acțiunea sunt abandonate brusc
  • asemănarea evidentă cu Straniul caz al doctorului Jeykill și al domnului Hyde 

 

O recomand? Da, dacă ai chef de o lectură antrenantă și atât, de citit la drum lung sau într-o seară de stat acasă. 

*

*

(P) Găsiți cartea Valetul de pică de Carol Joyce Oates, alături de  alte cărți de beletristică, la librăria online Libris.

Advertisements

Spune-ți părerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s