Sunt Andreea și nu-mi pasă ce notă iau la licență

Gata, am terminat! Astăzi am dat examenul de licență, mai am doar susținerea lucrării și am terminat cu facultatea. Și da, se simte ca o adevărată ușurare. Și am să vă spun și de ce: pentru că mi s-a luat de toată presiunea legată de note. E drept, am învățat multe altele în trei ani de FJSC, dar nu despre asta e vorba.

*

Ce e cu titlul?

*

E super simplu. E (un fel de) continuare a articolului Sunt Andreea și nu vreau să fac presă. Am simțit nevoia să revin asupra unui alt lucru legat de facultate. Nu că aș crede măcar puțin că doar la FJSC e așa. Sunt convinsă că nu.

Întrebarea asta mă macină de tare mult timp: de ce ne pasă atât de mult de note? Ce (ni se pare că) reflectă de fapt? Poate unii au impresia că așa se măsoară inteligența. Nu cred asta. Ține, e drept, de capacitatea de memorare a informației sau de o organizare responsabilă a timpului (adică numărul de ore pe care le petreci citind și repetând). Nimic mai mult.

*

Notele mari și inteligența

*

O notă de zece sau două sau chiar un carnet de elev/student plin de note mari nu reflectă inteligența. Nu ești mai deștept decât colegul dacă ai note mai mari decât el.

În multe cazuri, notele mari sunt, de fapt, legate de timpul pe care-l atribui tocelii sau de maniera ta de a copia.

Eu recunosc: nu știu să copiez. Da, mi-e frică. Că o să mi se citească pe față, că o să-mi scap telefonul pe sub bancă, că o să fiu prinsă  și luată la întrebări. Dar asta nu e singurul motiv pentru care m-am mulțumit de fiecare dată cu notele pe care am reușit să le obțin pe baza timpului (mai mult sau mai puțin) dedicat unei materii. E și pentru că nu-mi pasă de punctaje și nu consider că am fost într-o competiție cu oricare dintre colegii mei (poate doar pe locurile de la buget, e drept, dar asta e cu totul altă poveste, mai ales pentru că am aflat cam din anul al doilea că ar trebui să nu te străduiești aproape deloc sau să nu vii deloc la cursuri ca să fii la taxă – cel puțin la FJSC).

Cu toceala e cu totul altă problemă. Mi se pare un mod echitabil de a obține note, dar pe mine nu m-a prins niciodată fenomenul. Nici în liceu, nici la bac, nici în facultate. Oi fi eu prea leneșă, s-ar putea zice. De fapt, chiar nu-i vorba de asta.

*

La final de facultate nu rămâi cu notele, ci cu noțiunile învățate

*

Eu sunt Andreea și nu-mi pasă ce notă iau la licență. La fel cum nu mi-a păsat de notele de seminar sau de examenele din cei trei ani de facultate. De altfel, dacă nu ar fi ADMA să-mi amintească, le-aș uita pe majoritatea.

Am terminat o facultate fără să tocesc pentru vreo materie. Am acordat timp învățatului și proiectelor astfel încât să-mi permită să mă bucur de o carte bună, un film, o ieșire în oraș. Și sunt perfect mulțumită de parcursul meu din ultimii trei ani.

Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat până acum legat de educație este acela că, peste câțiva ani, vei uita cu siguranță nota de la o materie, dar ideile extrase din cărțile bune și folositoare ți le vei aduce mereu aminte.

Și, să fim sinceri, niciodată un angajator nu te va întreba ce notă ai luat la materiile din semestrul I al anului II de facultate.

*

Dacă ar fi să dau un sfat unui viitor student sau elev de liceu, i-aș spune doar atât: concentrează-te pe ceea ce e cu adevărat important! Citește mult și din cât mai multe domenii de interes! Participă la cursuri interesante! Și nu uita să te bucuri de anii studenției! 

P.S: am scris articolul ăsta și pentru că am fost deja întrebată de câteva ori ce notă mă aștept să iau la licență. Contează?!